Precizare: acesta nu e un tort, e doar un platou de prezentare, acoperit cu pasta de zahar, pe care am pus la un loc pantoful si florile.
joi, 26 septembrie 2013
Pantoful miresei
Precizare: acesta nu e un tort, e doar un platou de prezentare, acoperit cu pasta de zahar, pe care am pus la un loc pantoful si florile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superbbbbbbbbbbbbb...sunteti incredibila sa aveti spor in continuare
RăspundețiȘtergereMultumesc, Uta!
ȘtergereWow, ce inghesuiala ! Mireasa asta, parca umbla prin boscheti ! Banuiesc ca asa a fost comanda.
RăspundețiȘtergereTalpa aia pe care scrie Veronese, e cam stramba pe calcai. si in ultima poza, as pute asa jur ca mireasa are monturi ( pantoful e deformat in parte adreapta ) : pai de la atat umblat prin boscheti, cred si eu ...
Vaaai, sper ca mireasa sa nu citeasca pe aici !
:))
ȘtergereSper si eu sa nu citeasca...
Partea dreapta se vede si in prima poza...daca ar fi deformat nu s-ar vedea si acolo?...zic si eu... :)
Nu, nu a fost o comanda...imi asum total si boschetii, si 'monturile'...picioarele ei nu au treaba, eventual mana mea e problema! :))
In prima poza nu se vad monturile, pentru ca e putin inclinat mai spre dreapta
RăspundețiȘtergereSuperb ornamentul și tot ceea ce realizați,FELICITĂRI
RăspundețiȘtergere(cine nu știe cu câtă migală,răbdare și greutate se realizează un decor poate să critice să zică orice )
Multumesc, dya cakes!
ȘtergereCriticile nu sunt intotdeauna usor de primit, dar imi dau niste repere care ma ajuta sa corectez si sa perfectionez ceea ce fac... :)
Dya, eu n-am afirmat ca e usor sa decorezi un tort . Am aratat doar care sunt hibele pe care le vad eu : iar asta nu are legatura cu cat efort s-a depus pentru decorare. O eroare ramane o eroare si atat.
RăspundețiȘtergereauzi poveste...greu de suportat...da cine va cerut parerea?! va place bine...nu-treci mai departe...sa va fie jena ca luati... peste picior munca acestei doamne!diana
RăspundețiȘtergereDiana, multumesc ca ma sustii. Trebuie, insa, sa explic eu situatia: candva, in urma cu vreo doi ani, cred...(deja?)...Tzipi mi-a lasat un comentariu in care imi spunea si ce vedea bun, si ce vedea rau la unul dintre torturile mele. Limbajul foarte direct si fara menajamente m-a tulburat putin, recunosc, dar am simtit, dincolo de asprimea cuvintelor, intentia buna. In consecinta, am rugat-o sa ramana pe langa mine cu observatii si sugestii. Pentru mine, sinceritatea ei a fost benefica. Nimeni nu-mi face observatii atat de realiste ca ea. Ori de cate ori postez ceva, parerea pe care o astept cu cel mai mare interes este a ei. Nu intotdeauna imi place ce citesc, dar iti dai seama cum e cand primesc laude! :) :) Eu va multumesc tuturor pentru toate interventiile voastre! :)
Ștergere