Inca o surpriza pentru o mireasa foarte draga mie...replica din zahar, in marime naturala, a pantofului si a florilor din buchet, intr-un aranjament oferit cadou in seara cununiei. Sper sa-l fi primit cu acelasi drag cu care l-am daruit! :)
Precizare: acesta nu e un tort, e doar un platou de prezentare, acoperit cu pasta de zahar, pe care am pus la un loc pantoful si florile.
Superbbbbbbbbbbbbb...sunteti incredibila sa aveti spor in continuare
RăspundețiȘtergereMultumesc, Uta!
ȘtergereWow, ce inghesuiala ! Mireasa asta, parca umbla prin boscheti ! Banuiesc ca asa a fost comanda.
RăspundețiȘtergereTalpa aia pe care scrie Veronese, e cam stramba pe calcai. si in ultima poza, as pute asa jur ca mireasa are monturi ( pantoful e deformat in parte adreapta ) : pai de la atat umblat prin boscheti, cred si eu ...
Vaaai, sper ca mireasa sa nu citeasca pe aici !
:))
ȘtergereSper si eu sa nu citeasca...
Partea dreapta se vede si in prima poza...daca ar fi deformat nu s-ar vedea si acolo?...zic si eu... :)
Nu, nu a fost o comanda...imi asum total si boschetii, si 'monturile'...picioarele ei nu au treaba, eventual mana mea e problema! :))
In prima poza nu se vad monturile, pentru ca e putin inclinat mai spre dreapta
RăspundețiȘtergereSuperb ornamentul și tot ceea ce realizați,FELICITĂRI
RăspundețiȘtergere(cine nu știe cu câtă migală,răbdare și greutate se realizează un decor poate să critice să zică orice )
Multumesc, dya cakes!
ȘtergereCriticile nu sunt intotdeauna usor de primit, dar imi dau niste repere care ma ajuta sa corectez si sa perfectionez ceea ce fac... :)
Dya, eu n-am afirmat ca e usor sa decorezi un tort . Am aratat doar care sunt hibele pe care le vad eu : iar asta nu are legatura cu cat efort s-a depus pentru decorare. O eroare ramane o eroare si atat.
RăspundețiȘtergereauzi poveste...greu de suportat...da cine va cerut parerea?! va place bine...nu-treci mai departe...sa va fie jena ca luati... peste picior munca acestei doamne!diana
RăspundețiȘtergereDiana, multumesc ca ma sustii. Trebuie, insa, sa explic eu situatia: candva, in urma cu vreo doi ani, cred...(deja?)...Tzipi mi-a lasat un comentariu in care imi spunea si ce vedea bun, si ce vedea rau la unul dintre torturile mele. Limbajul foarte direct si fara menajamente m-a tulburat putin, recunosc, dar am simtit, dincolo de asprimea cuvintelor, intentia buna. In consecinta, am rugat-o sa ramana pe langa mine cu observatii si sugestii. Pentru mine, sinceritatea ei a fost benefica. Nimeni nu-mi face observatii atat de realiste ca ea. Ori de cate ori postez ceva, parerea pe care o astept cu cel mai mare interes este a ei. Nu intotdeauna imi place ce citesc, dar iti dai seama cum e cand primesc laude! :) :) Eu va multumesc tuturor pentru toate interventiile voastre! :)
Ștergere